Boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC)

Boala pulmonară obstructivă cronică sau Bronhopneumopatia Obstructiva Cronică(BPOC) se referă la un grup de boli care afecteaza atat bronhiile (bronșita cronică) , cat si plamanii (emfizemul). În timp, BPOC duce la îngreunarea respirației. Aceasta boala este de regula progresiva, nu este complet reversibila, insa modificările stilului de viață și tratamentul medicamentos pot ajuta la gestionarea simptomelor.

Ce este BPOC (Boala pulmonară obstructivă cronică)?

BPOC este un termen generic pentru o serie de boli pulmonare, care se manifesta prin îngustarea progresiva a bronhiilor si distrugeri ale peretilor alveolelor pulmonare (emfizem). Bronșita cronică și emfizemul pot duce ambele la aparitia BPOC. Un diagnostic de BPOC înseamnă că este posibil să aveți una dintre aceste boli, care dăunează plămânilor sau simptome ale ambelor boli. BPOC poate progresa treptat, fapt ce conduce la o respirație mai dificilă în timp.

Cauza principală a aparitiei BPOC este fumatul. Dar nu toți fumătorii dezvoltă boala.
Este posibil să aveți un risc mai mare dacă:

aveti peste 65 de ani.
ati fost expus la aer poluat
ati lucrat cu substanțe chimice, praf sau fum.
aveti deficit de alfa-1 antitripsină (AAT), un factor de risc genetic pentru BPOC.
ati avut multe infecții respiratorii în copilărie.

Fumatul
Fumul de tutun irită căile respiratorii, declanșând inflamația (iritarea și umflarea) care îngustează căile respiratorii. De asemenea, fumul dăunează cililor, astfel încât aceștia nu mai pot elimina mucusul și particulele din căile respiratorii.

Deficitul de AAT
AAT (deficitul de alfa-1 antitripsină) este o tulburare moștenită neobișnuită, care poate duce la emfizem. Alfa-1 antitripsina este o enzimă care ajută la protejarea plămânilor de efectele dăunătoare ale inflamației. Când exista o deficiență de AAT, nu produceți suficientă alfa-1 antitripsină. Plămânii sunt mai predispuși să fie deteriorați în urma expunerii la substanțe iritante precum fumul și praful. Toate persoanele diagnosticate cu BPOC ar trebui să fie testate pentru deficiența AAT cu analize de sânge specifice.

Care sunt semnele și simptomele bolii pulmonare obstructive cronice?

Tusea cronică (tusea prezentă mereu)
Productie de flegma (mucus sau sputa)
Dificultate de a respira adânc.
Dificultăți de respirație la efort usor (cum ar fi mersul pe jos sau folosirea scărilor).
Dificultăți de respirație la efectuarea activităților zilnice regulate.
Respiraţie şuierătoare (wheezing)

Dificultăți de respirație care se agraveaza sau apar mai des

Exemplele includ:

Scaderea capacitatii de a parcurge distantele cu care esti obisnuit
Ai nevoie de mai multe perne sau trebuie să adormi cu corpul mai sus din cauza dificultăților de respirație.
Senzatia de oboseala sporita pentru că te străduiești să respiri.
Te trezești fără respirație de mai multe ori pe noapte.

Modificări ale sputei (mucusului)

Exemplele includ:

Schimbări de culoare.
Prezența sângelui.
Modificări ale consistentei mucusului sau a cantității. Ai mai mult mucus decât de obicei sau mai mult decât poți elimina prin tuse
Miros.

Apeleaza imediat la un medic specialist daca:
Observi ca tusesti mai mult sau ai respirație șuierătoare de o perioada mai mare de timp.
Observi umflarea gleznelor si picioarelor sau agravarea acestor semne deja existente, simptome care nu dispar după o noapte de somn cu picioarele ridicate.
Ai o pierdere sau creștere în greutate inexplicabila de 900gr într-o zi sau 2 kg într-o săptămână.
Ai dureri de cap frecvente dimineața sau amețeli.
Ai febră, în special cu simptome de răceală sau gripă.
Ai stari de neliniște, confuzie, uitare, tulburări de vorbire sau iritabilitate.
Resimti stare de oboseală sau slăbiciune extremă inexplicabilă, care durează mai mult de o zi.

Cum este diagnosticată BPOC?

Pentru a vă evalua plămânii și starea generală de sănătate, medicul specialist analizeaza istoricul medical al fiecarui pacient, efectueaza un examen fizic și recomanda unele teste, cum ar fi testele functionale pulmonare.

Istoricul medical

Pentru a diagnostica BPOC, medicul va dori sa afle daca:

Fumati.
Ați avut o expunere pe termen lung la praf sau la poluanții atmosferici.
Alți membri ai familiei dumneavoastră au BPOC.
Aveti probleme cu respiratia cand sunteti activ sau cand va odihniti.
Tușiți sau aveti respiratie suieratoare de mult timp.
Tușiți mucus.

Examenul fizic

Pentru a ajuta la diagnosticare, medicul specialist va face un examen fizic care include:

Ascultarea plămânilor și a inimii.
Verificarea tensiunii arteriale și a pulsului.
Examinarea nasului și a gâtului.
Verificarea picioarelor și a gleznelor.

Teste si analize

Medicul specialist va folosi un test simplu numit spirometrie ((masurarea capacitatii respiratorii) pentru a vedea cât de bine funcționează plămânii. Pentru acest test, se foloseste un aparat denumit spirometru.

Ce este spirometria?

Spirometria este un tip comun de test al funcției pulmonare. Spirometria măsoară fluxul de aer prin plămâni și estimează cantitatea de aer din plămâni. Pacientului i se cere sa expire în spirometru cât de profund si de puternic poate. Spirometria evidentiaza un sindrom obstructiv bronsic, cu reducerea unui parametru numit VEMS. Severitatea bolii se apreciaza în functie de reducerea VEMS. De cele mai multe ori, pacientii ajung la medic când VEMS ajunge deja în jur de 50% din normal.

Testul de spirometrie ajuta, de asemenea, la diagnosticarea bolilor pulmonare și ale căilor respiratorii, inclusiv:

Astm.
Fibroză chistică.
Fibroza pulmonară.

Cu ajutorul spirometrului se poate determina si observa, de asemenea:
capacitatea pulmonară.
orice modificăre care apare in timp ca urmare a bolilor pulmonare cronice.
orice modificare timpurie a funcției pulmonare și, în unele cazuri, ajuta la ghidarea tratamentului.
îngustarea căilor respiratorii.
dacă expunerea la anumite substanțe v-a alterat funcția pulmonară.
riscul de complicații respiratorii înainte de a fi supus unei intervenții chirurgicale.

Cum funcționează un spirometru?

Un spirometru este un dispozitiv medical care constă dintr-o piesa bucala și un tub care se conectează la un aparat ce măsoară fluxul de aer.

Cum mă pregătesc pentru un test de spirometrie?
Înainte de testare, medicul specialist vă poate cere să:

intrerupeti tratatementul medicamentos pentru o perioada scurta de timp.
purtați haine largi, confortabile, care nu vă strâng in zona pieptului.
evitați să mâncați o masă copioasă cu cel puțin două ore înainte de test.
evitați orice exercițiu intens cu cel puțin 30 de minute înainte de test.

Aceste măsuri de precauție vă vor ajuta să vă asigurați că rezultatele testului spirometrie sunt cat mai precise.

Cum se efectuează un test de spirometrie?

Puteti efectua acest test in cadrul unui cabinet medical sau la birou, daca medicul detine un spirometru portabil. In unele cazuri se ataseaza clipsuri pe nas, pentru a putea expira doar prin tubul atașat la spirometru.
Apoi veți inspira adânc și veți sufla într-un tub conectat la spirometru. Spirometrul măsoară cantitatea de aer pe care o suflați din plămâni și cantitatea pe care o inhalați înapoi în plămâni. Suflati cât puteti de tare și de repede.

Veți repeta testul de trei ori pentru a vă asigura că rezultatele sunt corecte
Medicul vă poate cere, de asemenea, să inspirați un medicament care ajută la dilatarea căilor respiratorii. Apoi veți expira din nou în tubul conectat la spirometru. Medicul va compara apoi rezultatele testelor dumneavoastră înainte și după ce ați inhalat medicamentul.

Cât durează un test cu spirometrul?

Este nevoie de aproximativ 30 de minute pentru a finaliza testul.

În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate testa, de asemenea, capacitatea pulmonara totala și capacitatea de difuziune după un test de spirometrie. Aceste teste măsoară capacitatea de volum a plămânilor, precum și capacitatea plămânilor de a transfera oxigen în sânge. Acestea completează testele de spirometrie, ajutand la diagnosticarea anumitor afecțiuni pulmonare sau respiratorii.

Interpretarea testului de spirometrie

O citire „normală” a spirometrului depinde de câțiva factori, printre care:

Vârstă.
Înălţime.
Etnie.
Sex.
Utilizarea produselor din tutun.
Greutate.

Spirometria măsoară două componente principale:

Capacitate vitală forțată (CVF). CVF este cea mai mare cantitate de aer pe care o poți expira după ce ai inspirat adânc.
Volumul expirator forțat (VEMS). VEMS este cantitatea de aer pe care o expiri într-o secundă.
Dacă cantitatea de aer suflată în prima secundă este scăzută, este posibil să aveți o îngustare (obstrucție) a căilor aeriene, probabil din cauza unui astm bronșic sau BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică).

Parametrii spirometrici sunt considerati in limite normale daca:
– VEMS, CVF sunt 80-120% din valorile de referinta;
– VEMS/CV peste 70%

Rezultatele testelor de spirometrie ajută medicul sa determine:

Dacă simptomele dumneavoastră sunt rezultatul astmului sau al unei alte afecțiuni.
Dacă există un blocaj sau o îngustare a căilor respiratorii.
Dacă tratamentul medicamentos pe care deja il urmati funcționează.
Dacă plămânii au un volum mai mic decât în ​​mod normal, ceea ce poate necesita mai multe teste.
Dacă o boală pulmonară este stabilă sau se agravează.
Severitatea bolii tale.